Intr-adevar exemplul si experienta personale conteaza cel mai mult.
Eu am plecat de mult, inainte de a face 30 de ani. Singurul lucru pe care-l regret cu adevarat in viata e ca nu am plecat cu vreo 2-3 ani mai devreme, amagindu-ma cu aberatia ca: “Daca toti plecam, cine mai ramane sa indrepte lucrurile?” Din fericire mi-a venit mintea la cap inainte de a fi prea tarziu. Cei ce au facut cam mine, regreta si ei anii pierduti in Romania in lupta cu morile de vant. Dar asta e OK. Cei ce n-au plecat niciodata sperand intr-un miracol romanesc is plang viata ratata… Astia sunt cu adevarat intr-o situatie fara iesire.
Pur si simplu ii sfatuiesc pe cei ce stau in cumpana sa nu mai pairda vremea cu procese de constiinta si alte prostii inutile. Speranta in Romania a pierit de mult si pentru multa vreme…